*
Cand te intorci din exodul autoimpus, oricat ai vrea, sau ai crede ca iti va fii usor, te lovesti de schimbarile existente, din pacate, doar pentru tine. Aceste perceptii clare, pentru o alta entitate pe care ai putea-o intalnii la prima ta (re)intrare in lume, devin prea ciudate pentru a putea fii manipulate, sau cel putin absorbite, in primii tai pasi, de aceea majoritatea aveti nevoie de un tutore pana invatati sa va desfaceti aripile de tot, ca apoi sa deveniti tutori la randul vostru pentru alt „mesia”.
*
Pasind usor pe terentul stabil am observat ca toate elementele si particulele de praf erau concentrate in zonele cele mai ferite, ca si cum ar fii fugit de ceva mult mai mult decat lasa se vada.
Sunetul acela infernal disparu complet, lasand in urma un gol prea sec de suportat acum, de parca boom-ul a fost o exclamatie prea pronuntata, o presiunea adunata in subconstient, eliminata printr-un simplu cuvant, „Liniste!”, si toti si toate s-au ascuns, nicioadata sa nu mai fie prezente, ascunse de rusinea neagra a deranjarii nucleului. Dar cum orice furie exprimata dupa prea multe acumulari lasa urme, asa si nucleul suferea.
-Prea multe ganduri pentru un singur alt comfuz, dupa iesirea din cocon, renascut cu un ideal!… suiera cineva din spatele meu, ca si cum putea sa citeasca prin mine.
-Perfect. Ai gasit ceva?
-Nucleul nu-ti mai permita mecanizarea, ah? Esti prea confuz..
-Nu ma judeca. Esti prea cutezator, il taiai eu incercand sa-mi ascund dezabilitatile.
-Degeaba, in curand iti voi lua locul, surase el tragand de pelrina in fata.
-Cum adica?
Spirit care sa ia locul unui alt nu mai vazusem, sau poate vorbea metaforic? In mod sigur metaforic. Gandurile navaleau asupra-mi cu si mai multa intensitate acum. Ce fel de joc invocase el profitand de dezabilitatile mele temporare? Dorea ceva, si nu stiam ce, iar raspunsul contenea sa mai apara. Intr-un final, dupa lungi schimburi de priviri, cuteza sa vorbeasca, fara a-si schimba expresia faciala.
-Aici e capsula. O vrei?
Si fara sa astepte raspunsul si asa evident deschise capsula transparenta. Particulele de la umbra unui felinar apropiat se lungira ca apoi sa dispara in neant lasand in urma vidul ce incepea treptat sa se umple cu milioanele de picaturi de lumina colorata. Imaginea se contura intr-un masacru viu in care protagonistul principal al orgiei vizuale era, ceva ce semana cu un alt, avand mai multe caracteristici inglobate intr-un mod ciudat, nemaintalnit. Simti un fior rece pe spate cu fiecare sfasiere si absorbire realizata, cu fiecare chuit strident, care cobora rapid tonurile, iesind din gura ciudat ascutita si galbena a creaturii maro. Imi veni in minte cuvantul monstruozitate. Mormane ce pareau proaspete, inca nedescompuse de alti zaceau aruncate. Spiritele fugeau nebuneste in toate directile, necontrolate de nici o forta, desprinse de propietarii lor.
Totul se disipa dinou adunandu-se in capsula micuta, facand loc lumii marginite de plafon si pereti. Cu ochii mari privii spre spiritul meu care inca zambea ciudat, atroce chiar. Acum intelesi toate pregatirile.
Va urma
Partea a 4-a a povestirii defapt, primele 2 fiind prezentate la un loc in pirma apritie a nuvelei in proiect. Probabil e plina de greseli gramatical (am corectat ce am putut).
Sper sa va placa 
Ce zice lumea