*
,,- O prima intrebare: de ce acum si aici?
- Greseala tampita, ca atunci cand iti dai jos bluza cu tot cu caiula, le arunci in dulap si apoi iti cauti caciula zile in sir. Asa a inceput. Nici nu m-am gandit ca pot distruge tot ce am creat pana acum prin crea…
- Dar sitrugerea era aparenta, fada, juvenila. Am ajuns la un alt nivel! Unul mai bun!
- Nu!
- ..pofitm?
- Nu e unul mai bun! Acum, ai regresat. Ca zeu nu esti important, ci ca discipol! Ca zeu esti singur, te izolezi si mai mult de oricare alta sansa de a scoate capul din urna, fugind spre fundul vazei prafuit, unde mai gasesti urme din ce a fost candva viata ta. Si incepi sa-ti creezi. Tie sa iti creezi…
- Ca discipol esti supus sub anumite limitari..
- Aparente…continua…
- Anumite limitari…un plan bine definit de catre…
- De catre tine… continua..
- Esti nesemnificativ ca discipol!
- Pentru mine nu!
- .. cel putin asa te simti…
- Chiar asta e frumusetea!”
,,Scrierile Primul-ui”
*
Strada misuna de pustietate, de lipsa de initiativa. Umbre fugitive se ascundeau prin cotloane, protejand ce nici ei nu cunoasteau. Rar se auzea cate un falfait suierator prin aer.
Stateam cu intunericul care fugea departe de felinare si se ascundea prin cotloane, in intersectia principala a asezarii. Aceasta se prelungea cu o strada lunga pana la marginea desertului, pe cand cealata strada se termina la cateva case mai incolo, cotind spre nevazut. Brusc am realizat ca toata linia stradala reprezinta un mare T, avand ca punct de intesectie, asezat pe trotuarul subtire, un felinar mare, agatat pe un stalp inalt.
Ceva misca ostentativ langa mine, deranjand o bucata metalica care acum zornaia incredibil, asa ca m-am intors, nevoit oarecum, sa vad ce se intampla. Un alt cu par grizonat si barba destul de lunga si nepieptanata. Pentru cateva secunde am ramas cu privirea blocata pe barba lui, pentru mine atunci era ceva inedit. Lungimea parea incredibila. Mi-am atintit privirea spre varful acesteia si mergand dealungul unei lini invizibile care mentinea directia firelor am observat ca haina lunga si galbena se agatase puternic intr-o bucata de metal. Probabil magnetismul emanat de corpul sau mecanizat (..probabil..alfel complexitatea lui nu se poate explica) se transmitea direct prin haina catre orice era in jurul lui.
In capul meu se ducea o alta lupta, daca sa incerc sa comunic cu el (si cum) sau sa plec. Dar era adevarat ca nu mai vazusem pe nimeni atat de aproape de mult timp. Toti altii erau umbre fugitive printre formele caselor plafonate.
Incet am decis ca ar fi benefic pentru amandoi sa comunicam, asa ca am inceput sa ma apropi de altul blocat. Cu fiecare apropiere lumina crestea putin, parca urmand mersul meu. Atunci am inteles ce talent avea acest alt.
-Buna! spuse el ridicand capul rapid, zambind extreme de fortat inclestand falcile silicoase, care se stransera in miliarde de linii fine, infinite asemenea fractalilor. Afisa atati dinti mari si perfect taiati incat era oripilant.
Dupa ce imi reveni privirea pe axa dorita si refocalizarea reusise il observai pe alt in aceeasi pozitie, asteptand o replica.
-Da.. ce cunostinte aveti despre cele intamplate? il intrebai eu pe o foce foarte plata, constanta.
-Ofrande… m-am gandit.. ofrandele ne-ar putea cruta pe cei mai buni dintre noi. Si nu te adresa atat de formal, te asigur ca esti mult mai batran decat mine.. termina el propozitia fara a-si schimba pozitia si expresia fetei, scrasnind incet din dinti.
-Atunci, scuza-ma, nevoie de ajutor? Imi pare rau ca nu m-am interesat mai devreme, dar demult nu am mai comunicat cu altcineva inafara de spiritul meu si…
Altul imbatranit facu ochii mari si incet incet is roti capul inapoi in pozitia normala, lasand pielea creponata sa atarne dupa modul normal. Parca privea prin mine. Instantaneu ma arunca inspre coltul strazi, cu o forta uimitoare. Il privi fix si speriat emanand un sentiment de teama si dezechilibru in jur, pana cand realizand intentia era prea tarziu.
Simti o lovitura puternica in spate si o privire scurta imi dovedi ceea ce banuiam: ma aruncase in creatie, monstruozitatea cu pene si ghiare, ma lovisem de teama cea mai mare a erei. Aceasta scheuna puternic lovindu-ma cu aripa (in zborul ei haotic acum) incercand sa ma sfasie cu ciocul galben. Brusc am fost aruncat din nou, de data aceasta pe plafonul cradiri pale din fata daramand un ornament inflorat, care ocupa locul unde acum eram e compresat extrem. Incercai sa ma prind de bucati sparte, sa ma infig in cutia goala si pala, in timp ce priveam bestia prabusindu-se in cealalta parte a intersectiei in T, peste stalpul negru si foarte inalt. Scantei false tasnira peste tot din ciotul inca legat la pamant al stalpului. O gloata de alti speriata se muta rapid de langa locul unde se prabusise bestia spre alte cotloane, disparand la fel de repede preacum au aparut, ca o picatura de mercur.
Bestia rasturnata se dezmeticii si incarca sa se ridice, alunecand pe penele zmulse. Batranul tanar disparuse. Eram doar eu si creatia infricosatoare, al carei corp gigantic parea mai mic de unde ma tineam eu. Asta nefiind indeajus insa sa imi calmeze dezaxarea si spaima ca-mi incoltise corpul pulsator. Ma privea fix cu unul dintre ochii ei mari si galbeni fixand parca mai mult decat o victima.
Brusc auzi o voce cunoscuta ce ma facu sa tresar in mine de fericire.
-Nevoie de ajutor? ranjind in spatele meu.
,,Ajutor.. nevoie”, cuvintele rasunau pronuntat in cap, calculand ipoteze. Nu intelegeam gestul batranului-tanar alt. Slabiciunea nu era o calitate a mea. Cel putin asa stiam.
-Haide sa placam rapid… suiera rapid spiritul atat de de aproape de mine incat imi transmise vibratile pana in ochi.
Pana sa realizez ce se intampla sa analizez ca ar trebuii facut, spiritul ma trase sub pelerine lui neagra si prafuita, plutind agale intr-o directie cat mai indepartata de creatie, oarecum haotica.
Va urma
Clar..a 5-a parte a nuvelei in devenire. Nu sunt foarte incantat de ea, o sa revin (probabil) cat de curand asupra ei cu mici modificari.
sper sa va placa

Ce zice lumea